În practica mea de peste nouă ani de food coaching, am avut ocazia să observ cum au evoluat preferințele alimentare ale oamenilor cu care lucrez, mai cu seamă după acești ani pandemici. În chestionarul pe care clienții mei îl completează la începutul colaborării există întrebarea “Cât de des mănânci carne?”.
Dacă înainte de 2020, răspunsul uzual al unui omnivor era “zilnic“, în ultimul an, din ce în ce mai mulți oameni răspund “de câteva ori pe săptămână“. De altfel, și la nivel global se remarcă un reviriment al unui trend mai vechi – flexitarianismul sau dieta semi-vegetariană, care permite mai multă flexibilitate decât o dietă vegetariană în ceea ce privește consumul de carne, păstrând totuși focus și pondere mare pe alimentele simple, de origine vegetală (legume, fructe, leguminoase, cereale integrale, nuci, semințe).
Motivele pentru care un om și-ar putea dori să reducă consumul de carne, pește și produse de origine animală sunt multe și diverse, de la spaime economice și de mediu până la rațiuni etice sau de sănătate. Ele fac adesea obiectul dezbaterilor aprinse pe internet, presiunea cu care vin în ziua de azi deciziile noastre alimentare născând, vorba aia, monștri.
De aceea este important pentru orice om care simte această presiune să învețe să își amenajeze stilul alimentar așa încât să se simtă confortabil cu alegerile sale, iar atunci când face o schimbare, să se raporteze la ea dintr-o zonă de abundență (“Să mănânc mai multe legume“), mai degrabă decât dintr-o zonă de lipsă (“Să mănânc mai puțină carne“). Ușor de zis, greu de făcut – bucătăria tradițională românească nu abundă în idei despre cum să îți faci mai palatabile legumele, iar acestea au dezvoltat, în evoluție, un gust amar, ce le poziționează în natură ca “otravă“, iar pe papilele unei părți din populație care este genetic predispusă la o sensibilitate față de gustul amar, ca pe ceva greu de acceptat. Ce putem face pentru a ne favoriza un consum mai mare de legume? Câteva idei:
🥦Totul începe cu implicarea noastră pe lanțul trofic. Sigur, ar fi minunat să ne creștem singuri legumele, dar cum pentru mulți dintre noi acest lucru nu este posibil, ne mulțumim cu a merge la piață. Acesta este, de altfel, și primul răspuns pe care îl am pentru părinții care mă întreabă cum să își încurajeze copiii să consume legume. Contactul nostru cu legumele și altfel decât în farfurie, sentimentul că le-am ales, investirea tuturor în aprovizionare și, ulterior, în gătirea legumelor, ajută mult la a le vedea altfel decât ca pe un rău necesar.
🥦Vrem ca legumele să ne fie mereu la îndemână, aduse la o formă cât mai gata de gătit sau de pus pe farfurie. Merită, așadar, să alocăm niște timp în ziua de aprovizionare, pentru a avea apoi mereu la frigider legume spălate, curățate și eventual tăiate. Le putem păstra în caserole de sticlă sau în pungi speciale refolosibile. O alternativă bună o reprezintă legumele congelate sau conservate simplu, fără aditivi, mai ales în sezonul rece, când opțiunile sunt mai limitate.
🥦O planificare alimentară prealabilă, în care știm ce urmează să facem cu legumele aprovizionate, ajută mult ca acestea să nu ajungă compost peste o săptămână, două. Căutăm rețete simpatice, ieșim din scriptele gastronomiei noastre neaoșe și ne uităm la alte bucătării etnice (libaneză, indiană, thailandeză, mediteraneană etc.), cu mai multă tradiție în exploatarea legumelor.
🥦Ne folosim de condimente, ierburi aromatice, dressing-uri și dip-uri creative. Și nu în ultimul rând, adăugăm sare.
Un stil alimentar flexitarian nu presupune, însă, doar o creștere a aportului de legume, ci și o dozare corectă a proteinei, printr-un mix de proteină vegetală și proteină animală. Pentru a obține proteine complete la aceeași masă, un plan alimentar flexitarian se va baza pe combinația de leguminoase (mazăre, linte, fasole, năut etc.), bogate în anumiți aminoacizi, și cereale integrale sau nuci și semințe, bogate în aminoacizii care îi completează pe cei din leguminoase. De menționat, totuși, că acest concept al proteinei complete a evoluat în timp, iar astăzi nu se mai consideră că fiecare masă trebuie să conțină toți aminoacizii care fac o proteină completă și care se găsesc ca atare numai în produsele de origine animală. O dietă variată și bogată în vegetale cu aminoacizi va echilibra ziua din punct de vedere proteic. Astfel, un plan alimentar flexitarian pe o săptămână poate să repartizeze produsele de origine animală (carnea, peștele, ouăle și lactatele) în diverse feluri, în funcție de preferințe și resurse, fără ca acestea să trebuiască să fie prezente în alimentație în fiecare zi. Ca reper pentru zilele cu carne, am vrea ca aceasta sa nu ocupe mai mult de ¼ din farfurie sau în economia respectivului fel de mâncare.
O dietă flexitariană într-o accepțiune sănătoasă este și un mod de a ne concentra mai mult pe calitate versus cantitate. Creșterea standardelor noastre de calitate nutrițională și aportul preponderent de hrană curată, neprocesată, este un principiu care, indiferent de eticheta pe care o punem stilului nostru alimentar, vine cu reale beneficii. Reducerea ponderii produselor de origine animală din alimentație și aprovizionarea lor din surse ecologice este un avantaj pe care cei care se orientează către această schimbare îl vizează.
Ana Naie, Food Coach